Mi-am tinut copiii la piept oricand si oriunde. Legatura suprema continua. Inimioarele noastre au batut inauntrul meu si simt cat de linistitor e sa ii am la piept, sa le simt respiratia, sa le simt trupul cum isi face cuib in bratele mele.
Martisorul meu sunt copiii. In acesti ani in care am observat mamele pe care le-am intalnit, instinctual, si ele simt la fel. Asa suntem noi. Mama isi tine puiul in brate.
Primele randuri sunt despre iubirea, iubirea purtarii copilului. Omul este o specie tare faina. Noi suntem altricali secundari. Deocamdata, atat va las, sa va trezesc curiozitatea. Voi reveni asupra termenilor, povestindu-va mai multe despre beneficiile purtarii babywearing in alt articol.
Acum, sa ne bucuram de frumusetea momentelor cu toate emotiile atunci cand ne tinem pruncii in brate. Reamintesc: Niciodata nu e prea mare copilul sa fie luat in brate! Asa gandesc. Sper ca si tu.
